Sunt momente in viata fiecaruia in care moralul este foarte scazut. Momente in care ti se ineaca corabiile. Zile intregi, uneori saptamani in care esti la pamant si ti se pare ca doar o minune te mai poate ridica. Dar daca ai o flota ceva mai mare de corabii si ti se scufunda o barcuta sau doua poti trece peste pierdere mai usor. Ce te faci insa cand toata flota iti esueaza fara o posibilitate clara de o mai scoate la ape mai adanci si mai limpezi ? O iei razna, deci iei pastile si cu calmul dat de acestea astepti zile mai luminoase.
Asta mi se intampla de ceva vreme incoace. Dupa un an de cautari pentru un serviciu onorabil, firma care m-a angajat merge foarte prost. Sanatatea imi joaca feste (nu mai scap de gripa orice as inghiti), activitatile extra profesionale nu-mi mai aduc nicio satisfactie, viata sentimentala e….in fine…nici ea nu sta pe roze. Cu ceva insa ma pot lauda. Activitatile casnice imi merg (de fapt imi mergeau) de minune. Cei care au mancat la mine m-au laudat, iar pentru ca imi place sa mananc bine, gatesc bine, iar retetele mele sunt (aproape) fara cusur.
Este stiut faptul ca barbatii nu sunt in stare sa faca mai multe lucruri (bune) in acelasi timp, dar neluand in seama acest aspect (considerandu-ma un polivalent) ma apuc sa fac o ciorba, sa pun muraturi, sa lucrez la calculator, sa beau o tuica si sa fumez. Cam toate aceste activitati se intamplau in acelasi moment. Cu paharelul la indemana, cu tigara fumegand intr-o scrumiera, taiam legumele trebuincioase ciorbei, intr-o oala am pus la incins amestecul de apa si otet pentru gogosari, cu o ureche ascultam stirile de la televizorul din sufragerie, iar motanul mi se invartea printre picioare cerand si el ceva de mancare. Totusi mi-am zis ca le pot face pe toate cu mult calm si rabdare.
Asta mi se intampla de ceva vreme incoace. Dupa un an de cautari pentru un serviciu onorabil, firma care m-a angajat merge foarte prost. Sanatatea imi joaca feste (nu mai scap de gripa orice as inghiti), activitatile extra profesionale nu-mi mai aduc nicio satisfactie, viata sentimentala e….in fine…nici ea nu sta pe roze. Cu ceva insa ma pot lauda. Activitatile casnice imi merg (de fapt imi mergeau) de minune. Cei care au mancat la mine m-au laudat, iar pentru ca imi place sa mananc bine, gatesc bine, iar retetele mele sunt (aproape) fara cusur.
Este stiut faptul ca barbatii nu sunt in stare sa faca mai multe lucruri (bune) in acelasi timp, dar neluand in seama acest aspect (considerandu-ma un polivalent) ma apuc sa fac o ciorba, sa pun muraturi, sa lucrez la calculator, sa beau o tuica si sa fumez. Cam toate aceste activitati se intamplau in acelasi moment. Cu paharelul la indemana, cu tigara fumegand intr-o scrumiera, taiam legumele trebuincioase ciorbei, intr-o oala am pus la incins amestecul de apa si otet pentru gogosari, cu o ureche ascultam stirile de la televizorul din sufragerie, iar motanul mi se invartea printre picioare cerand si el ceva de mancare. Totusi mi-am zis ca le pot face pe toate cu mult calm si rabdare.
Intr-un final ciorba este gata si a iesit (ca de fiecare data) foarte buna. Pisicul este satul, tuica este pe terminate (dar si efectul ei asupra mea este notabil), tigara (nu aceeasi de mai devreme ci poate a zecea) inca fumega in scrumiera, mailurile urgente au fost trimise iar foamea pune stapanire pe burta mea. Dupa o portie zdavana de ciorba si un fel doi (gatit in ajun) sunt multumit. Imi spun ca a fost o seara obositoare dar eficienta desi zeama pentru gogosari inca nu e gata (a trebuit sa o fac in mai multe transe).
Nu stiu alte gospodine cum fac, dar eu vara pun oala de ciorba la o racire rapida in cada de baie plina pe jumatate cu apa rece. Iarna este suficient sa o scot in balcon o ora iar apoi la frigider cu ea. Desi e frig afara, decid sa o pun totusi in cada si sa ma ocup in continuare de gogosari. Dau drumul la apa rece si plec.
Intr-un final termin si cu muraturile. Sunt rupt de oboseala, usor “afumat”, tigarile sunt pe sfarsite, dar sunt multumit ca am facut multe lucruri bune in seara asta. Am totusi ciudatul sentiment ca am uitat ceva dar imi este prea greu sa ma concentrez acum la asta. Deodata imi aduc aminte de ciorba si de cada in care probabil apa inca mai curge. Ma duc intr-un suflet catre baie si dupa ce opresc apa contemplu dezastrul. Cada aproape a dat de dinafara (am scapat deci de inundatie). La fundul ei, scufundata precum o corabie, zace oala de ciorba, iar in jurul ei bucatele de ceapa, ardei, morcov si dovlecel. Tot acolo sunt imprastiate si aripioarele de pui (ciorba se vroia a fi de pui), iar deasupra apei pluteste aromatizantul leustean. Reflexul imediat este sa scot dopul de la cada dar se produce un alt dezastru: cada se infunda instantaneu cu legume. Restul serii mi-l petrec apasand cu forta pompa pentru desfundat chiuveta (cau cada in cazul de fata) si frecand energic cu detergent cada uleioasa. Ma consolez cu faptul ca totusi am facut macar un lucru bun in seara asta: mi-am asigurat iarna cu gogosari murati (care de regula imi ies foarte buni)
Adorm tarziu si cu greutate. Dorm prost si ma trezesc de vreo doua ori in toiul noptii. Cred ca am mai uitat ceva. Dar ce ? Tarziu imi amintesc: am uitat sa pun conservant in zeama pentru gogosari. Dimineata ma trezesc obosit, cu o usoara mahmureala iar motanul mi se invarte printre picioare cerand de mancare. Voi avea o zi foarte lunga si trebuie sa scot o alta corabie la lupta. Sper totusi sa nu mi se inece si asta pentru ca in flota personala nu prea mai posed decat barci cu vasle.
Nu stiu alte gospodine cum fac, dar eu vara pun oala de ciorba la o racire rapida in cada de baie plina pe jumatate cu apa rece. Iarna este suficient sa o scot in balcon o ora iar apoi la frigider cu ea. Desi e frig afara, decid sa o pun totusi in cada si sa ma ocup in continuare de gogosari. Dau drumul la apa rece si plec.
Intr-un final termin si cu muraturile. Sunt rupt de oboseala, usor “afumat”, tigarile sunt pe sfarsite, dar sunt multumit ca am facut multe lucruri bune in seara asta. Am totusi ciudatul sentiment ca am uitat ceva dar imi este prea greu sa ma concentrez acum la asta. Deodata imi aduc aminte de ciorba si de cada in care probabil apa inca mai curge. Ma duc intr-un suflet catre baie si dupa ce opresc apa contemplu dezastrul. Cada aproape a dat de dinafara (am scapat deci de inundatie). La fundul ei, scufundata precum o corabie, zace oala de ciorba, iar in jurul ei bucatele de ceapa, ardei, morcov si dovlecel. Tot acolo sunt imprastiate si aripioarele de pui (ciorba se vroia a fi de pui), iar deasupra apei pluteste aromatizantul leustean. Reflexul imediat este sa scot dopul de la cada dar se produce un alt dezastru: cada se infunda instantaneu cu legume. Restul serii mi-l petrec apasand cu forta pompa pentru desfundat chiuveta (cau cada in cazul de fata) si frecand energic cu detergent cada uleioasa. Ma consolez cu faptul ca totusi am facut macar un lucru bun in seara asta: mi-am asigurat iarna cu gogosari murati (care de regula imi ies foarte buni)
Adorm tarziu si cu greutate. Dorm prost si ma trezesc de vreo doua ori in toiul noptii. Cred ca am mai uitat ceva. Dar ce ? Tarziu imi amintesc: am uitat sa pun conservant in zeama pentru gogosari. Dimineata ma trezesc obosit, cu o usoara mahmureala iar motanul mi se invarte printre picioare cerand de mancare. Voi avea o zi foarte lunga si trebuie sa scot o alta corabie la lupta. Sper totusi sa nu mi se inece si asta pentru ca in flota personala nu prea mai posed decat barci cu vasle.
Privesc acum descrierea unui barbat ce face tot posibilul sa se inece in apastorea singuratate. Nu pregatitul muraturilor si al altor delicatese ofera satisfactie si nici implinirea personala.Satisfactia vine prin intermediul acelui cocktail daunator stropit cu tuica, afumat cu tutun si finisat cu pilule.Adevarata singuratate, daca o pot numi astfel apare atunci cand esti incojurat de prieteni dar oricat de multi oameni ar fi alaturi de tine te simti din ce in ce mai singur.De ce se intampla acest lucru? Foarte simplu..un lucru, o persoana importanta nu poate fi inlocuita nici de mii de ale lucruri sau personae atunci cand nu o poati avea.
RăspundețiȘtergereDin exterior totusi,vad un barbat puternic, stapan pe sine si poate chiar stapan si pe cei din jur datorita atitudinii sobre si impunatoare.Un barbat degajat, caruia nu-I pasa prea mult de problemele altora, cu o singura excceptie.Doar acele probleme asemanataore cu priopria viata starnesc empatie in inima aparent impietrita.Un om bun dar carui ii este teama sa arate in totalitate sufletul bun deoarece nu a gasit o explicatie plauzibila care sa-l determine sa procedeze astfel.
By Mihaela Ionescu
E adevarat. Uneori chiar inconjurat de prieteni (iar eu consider ca am multi) tot singur te simti. Sunt o persoana puternica si cerebrala (de cele mai multe ori) dar asta nu inseamna ca nu am si eu caderi "in butoiul cu melancolie". La prima vedere poate ca nu imi pasa de altii dar am si eu momente de sensibilitate (in private :) ) si DA sunt zgarcit la capitolul "aratarea sentimentelor". Iata ca psihologul din tine m-a descoperit :))
RăspundețiȘtergereMa bucur ca am reusit sa iti conturez o descriere potrivita.Mai e ceva...asa sunt si eu..de cele mai multe ori. Tin sa precizez ca faci bine ca nu iti arati usor sentimentele..altfel puteai sa risti sa cazi prada unor persoane care nu profita sau sau te resping.Oricum cantareste evenimentele si tu decizi cui ii dezvalui emotiile(bune sau rele) si cui nu.Pentru ca nu e chiar bine nici sa le pastrezi doar pt tine.Dar repet..trebuie sa fii vigilent si sa te asiguri daca se merita :)
RăspundețiȘtergere